De ce ne îndrăgostim de persoanele nepotrivite

Compulsia de repetiție: când trecutul se rescrie în prezent

Unul dintre cele mai fascinante și mai dureroase fenomene psihologice este compulsia de repetiție – tendința inconștientă de a recrea situații din trecut, în speranța (de asemenea inconștientă) de a obține, de data aceasta, un rezultat diferit.

Conceptul a fost descris pentru prima dată de Sigmund Freud și a fost ulterior dezvoltat de teoreticienii relațiilor de obiect și ai atașamentului. Într-un context relațional, compulsia de repetiție explică de ce o persoană care a crescut cu un părinte emoțional indisponibil poate fi atrasă, la maturitate, tocmai de parteneri emoțional indisponibili.

Nu este masochism și nu este o alegere conștientă. Este un mecanism prin care psihicul încearcă să rezolve o problemă veche într-un context nou: "Dacă reușesc să fac pe această persoană distantă să mă iubească, poate voi vindeca rana pe care mi-a lăsat-o părintele meu." Problema este că strategia rareori funcționează – și astfel ciclul se repetă.

Familiaritatea: confuzia dintre "cunoscut" și "potrivit"

Creierul uman este programat să prefere ceea ce este familiar. Acest principiu, valabil în toate domeniile vieții, devine deosebit de relevant în relații. Ne simțim atrași de persoane a căror "energie emoțională" o recunoaștem – chiar dacă acea energie nu este neapărat sănătoasă.

Psihologul Harville Hendrix a dezvoltat această idee în cadrul Terapiei Imago: alegem parteneri care combină trăsăturile pozitive și negative ale îngrijitorilor noștri primari. Această alegere se face la un nivel sub-conștient și este trăită ca "chimie" sau "atracție instantanee."

Astfel, dacă ai crescut într-un mediu în care iubirea era condiționată de performanță, s-ar putea să fii atras de parteneri care te validează doar atunci când "meriți." Dacă ai crescut cu un părinte imprevizibil, instabilitatea emoțională a unui partener s-ar putea simți ca normalitate – nu ca un semn de alarmă, ci ca "acasă."

Aceasta este, poate, una dintre cele mai importante distincții de făcut: excitarea nu este același lucru cu siguranța. Iar atracția intensă nu este același lucru cu compatibilitatea.

Rolul stilurilor de atașament

Teoria atașamentului oferă un cadru esențial pentru înțelegerea acestor tipare. Stilul de atașament – format în copilărie și activ pe parcursul întregii vieți – influențează profund tipul de partener de care suntem atrași.

Persoanele cu atașament anxios pot fi atrase de parteneri evitanți, pentru că intermitența emoțională a acestora recreează tiparul de "aproape, dar nu destul" din copilărie. Imprevizibilitatea partenerului declanșează o stare de alertă care este confundată cu pasiunea.

Persoanele cu atașament evitant pot fi atrase de parteneri care le oferă spațiu și nu le cer intimitate emoțională profundă – sau, paradoxal, de parteneri anxioși, a căror nevoie de apropriere le confirmă, inconștient, convingerea că intimitatea este "prea mult."

Cercetătorii Mario Mikulincer și Phillip Shaver au arătat că aceste tipare de atragere sunt extrem de stabile – și că schimbarea lor necesită un nivel de conștientizare pe care mulți oameni nu îl au fără sprijin terapeutic.

Idealizarea și "salvarea" celuilalt

O altă dinamică frecventă este atracția față de persoanele "de reparat." Dacă te-ai simțit responsabil, în copilărie, pentru starea emoțională a unui părinte – dacă ai fost cel care "ținea lucrurile împreună" – s-ar putea să repeți acest rol în relații: alegi parteneri vulnerabili, instabili sau "complicați", cu convingerea că iubirea ta îi poate schimba.

Această dinamică este strâns legată de ceea ce psihologii numesc codependență – un tipar relațional în care identitatea și valoarea personală sunt legate de capacitatea de a avea grijă de celălalt. Paradoxul este că, în timp ce persoana crede că "ajută", de fapt se pierde pe sine și adesea atrage sau menține relații nesănătoase.

Frica de intimitatea reală

Uneori, alegerea persoanelor nepotrivite este, inconștient, o strategie de evitare a intimității reale. Dacă alegi pe cineva de care știi, la un nivel profund, că nu te poți apropia cu adevărat, te protejezi de vulnerabilitatea care vine cu o relație autentică.

Acest mecanism este frecvent la persoanele cu frică de abandon: paradoxal, tocmai frica de a fi părăsit poate duce la alegerea unor parteneri care garantează, într-un fel, că relația nu va deveni suficient de profundă pentru ca abandonul să doară la maximum.

Ce poți face pentru a schimba acest tipar?

Schimbarea începe cu conștientizarea. Odată ce înțelegi de ce ești atras de un anumit tip de persoană, poți începe să faci alegeri diferite – nu ușor, dar posibil.

Identifică tiparul. Fă o trecere în revistă a relațiilor tale anterioare. Ce au în comun partenerii tăi? Ce dinamici se repetă? Ce rol joci tu în mod obișnuit?
Explorează-ți stilul de atașament. Înțelegerea propriului stil este un prim pas esențial. Poți completa testul ECR-R de atașament – este gratuit și oferă o perspectivă utilă.
Diferențiază excitarea de siguranță. Data viitoare când simți "chimie" intensă, întreabă-te: "Mă simt în siguranță cu această persoană – sau mă simt activat/ă?" Atracția care vine cu o doză semnificativă de anxietate poate fi un semn că se reactivează un tipar vechi. Vei găsi mai multe despre acest subiect în articolul despre greșeala pe care mulți oameni o fac când aleg un partener.
Acordă atenție felului în care te simți, nu doar cum se comportă celălalt. Într-o relație sănătoasă, te simți, în general, calm, în siguranță și liber să fii tu. Dacă te simți constant nesigur, pe marginea prăpastiei sau în competiție pentru atenție – aceasta este o informație importantă.
Nu te judeca. Recunoașterea unui tipar nu este un motiv de rușine. Este un act de curaj și primul pas spre schimbare.

Când este recomandat să consulți un specialist?

Dacă observi că te îndrăgostești mereu de persoane care nu îți pot oferi ceea ce ai nevoie – și dacă acest tipar te face să suferi – un psihoterapeut te poate ajuta să înțelegi rădăcinile acestei atracții și să construiești relații diferite.

Este recomandat să ceri ajutor specializat dacă:

Repeți același tipar relațional și nu înțelegi de ce
Ai o istorie de relații cu parteneri emoțional indisponibili, instabili sau toxici
Simți că "nu meriți" o relație bună sau că persoanele "potrivite" nu te atrag
Ai experiențe din copilărie care simți că îți influențează relațiile
Experimentezi anxietate sau depresie legate de dinamicile tale relaționale

Terapia individuală, în special abordările orientate spre atașament, Imago sau terapia centrată pe traumă, poate fi profund transformatoare în lucrul cu aceste tipare.

Bibliografie

Freud, S. (1920). Beyond the Pleasure Principle. Standard Edition, Vol. 18. Hogarth Press.
Hendrix, H. (1988). Getting the Love You Want: A Guide for Couples. Henry Holt and Company.
Mikulincer, M., & Shaver, P. R. (2007). Attachment in Adulthood: Structure, Dynamics, and Change. Guilford Press.
Johnson, S. M. (2008). Hold Me Tight: Seven Conversations for a Lifetime of Love. Little, Brown and Company.
Levine, A., & Heller, R. (2010). Attached: The New Science of Adult Attachment and How It Can Help You Find – and Keep – Love. Tarcher/Penguin.